Letras
Nu mai calc pe cioburi podeaua-i încă rece
Merg încet printre umbre simt cum inima se frânge
Privesc norii negri și-i las să plece
Fără să fac din furtuni un vechi regret ce mă strânge
Am semne pe piele și-n suflet durere
Încă mai aud ecoul din mine ca un șoptit din Ecoul din Tine
E liniște ciudată cu ecouri în ea
Dar nu mă mai ține nimic nu mai am povara grea
Între răsărit și umbre
Îmi caut drumul printre gânduri sumbre
Lumina mă cheamă întunericul mă strigă
Pașii mei găsesc calea chiar dacă inima încă plânge
Gândurile încă fac zgomot
Amintindu-mi de bătălii vechi din Capul Meu
Dar ele nu mai hotărăsc cine sunt
Frica nu mă prinde nu mă mai simt pierdut
Mâine poate aduce ploi și vânt
Dar azi port soarele în piept și aer în plămâni
Nu mai vorbesc cu demonii la miez de noapte
Îi las să treacă fără să mă atingă
Privesc fața-n oglindă și nu mă mai sperie
Un alt eu se arată încă se caută pe sine
Ecoul tău ca o șoaptă din Ecoul din Tine
Îmi amintește că totul poate fi din nou senin și bine
Nu-i finalul drumului doar un pas
Pașii m-au scos din durerea ce mă ținea strâns așa las
Mă las purtat de avântul zilei în vânt
Și simt cum lumina-mi deschide drumul constant
Între răsărit și umbre
Îmi caut drumul printre gânduri sumbre
Lumina mă cheamă întunericul mă strigă
Pașii mei găsesc calea chiar dacă inima încă plânge