Текст пісні
Mi-e dor de șoapta ta în vânt, pierdută-n ramuri reci
De urma pașilor tăi sfinți pe drumul unde treci
Se sting încet, se pierd acum pe-un pământ străin
Spre-un orizont de umbre, tăcut și plin de chin
Mi-e dor de zâmbetul ce-mi reașeza cerul la loc
E mai presus de tăcere — un dor ce mă arde-n foc
Și doare, o, cum doare tot ce n-a fost scris
Un vis lăsat în urmă, sub cerul închis
Din umbra noastră, ce-a crescut sub luna mult prea pală
Am strâns doar ploi, amintiri gri și-o rană pe-o aripă ireală
Dar poate mâine, când zorii vor picta din nori culoare
Vom fi iar două lumini, nu doar umbre trecătoare
Mi-e dor... un freamăt vechi de frunze în amurg
Mi-e dor... de-un cer senin, de norii care fug
Să te iubesc curat, ca roua dimineții, neatinsă de pământ
Să simt că cerul nu mai doare, ci ne leagă-n legământ
Mi-e dor... o flăcăruie ce arde-ncet, fără a se stinge
Mi-e dor... dar pot să zbor din zidul ce se frânge
Din rănile iubirii, adânci, ce par fără sfârșit
Îmi țes lumină nouă și zbor... spre-un infinit
Amintirile se rotesc, un vârtej de pulbere și dor
Le-alung, dar revin... ca un vibrant, dureros ecou
Pe-același drum, spre-un abis ce nu mai minte
Te caut în stele, în șoaptele prea sfinte
În flori și-n valuri, în glasul lumii care tace
Aud chemarea ta — o rugă fără pace
Poate răsare soarele iar din nisipul uitării, un nou destin
Și vom gusta din cupa spartă un elixir divin
O chitară veche, martor mut al orei târzii
Desenează dorul meu pe-un portativ cu umbre vii
Trecutul nu mai arde, doar șoptește-un cântec lent
Și-n liniștea ce-mi lași se naște-un continent
Mi-e dor... un fior ce străbate tot ce sunt
Mi-e dor... de zborul liber, dincolo de jurământ
Să te iubesc din plin, cu tot ce-am fost și voi fi
Să simt că viața prinde iar sens și armonii
Mi-e dor... o rază-n noapte ce rupe norii plini
Mi-e dor... dar zbor, stăpână pe-al meu destin
Cu inima deschisă, floare rară-n miez de noapte