Текст пісні
Nu prea dau semne
Fiindcă le pun în piese ai mei știu
Că scriu sute de versuri da un salut nu scriu
Cică semăn cu taică miu avem un stres creativ
Mama mereu spune că i place să mă audă vorbind
Și totuși de ce așa de zgârcit
Sincer n aș putea exact să explic
Nu e ca și cum
Nu e ca și cum o fac intenționat nu evit
De menționat că s rațional și compensez când mă prind
Și poate ar trebui să simt că am dărâmat un zid da simt că am ridicat un zid
Adică mă simt vinovat că ar trebui să fiu cumva mai altcumva da nu s așa adică nu așa le simt
Da dacă o să le resimt
Asta mă sperie un pic
Poate sunt prea egoist cu timpu ce l dețin
Poate ratez o veste bună doar că s io puțin altfel
Azi
Poate știi ce zic
Ar trebui să fiu ceva mai atent la my family
La modu mândrii pleacă așa cum anii vin
Scriu asta acum sperând că o voi îndeplini
Ba mai mult sper să devină automat într o bună zi
S un sensibil insensibil ce să zic
De când mă plimb sticla de whiskey i plină de nisip
Nepăsarea activă e un mod de a trăi
Dar trăită inconștient te trimite într o derivă
Și fiind creativ
Cu atât mai mult cică
Să mă fi ciudățit
Nu văd nimic simplu
Dacă ar fi să fac io un foc l aș face într un iglu
Și dacă aș vrea să aflu ceva ăla ar fi nimicu
Mi ar fi comun sigur
Măcar nu mă simt singur
Nu prea dau io semne însă aș vrea să te asigur
Că te iubesc și că te port în suflet tot timpu
Yeh
Iartă mă că n am mai sunat ieeri
M am luat cu altele am uitat știi tu
Vina mea că am ruta prin cartier
Ai văzut câți mă opresc din drum
Și nu și nu mă învăț minte
Treizeci cu o minte de prunc
Altminteri
Nu cântam acum
Oricum
Cine mă simte
Nu se minte cu vorbe în vânt
Am în cuvinte iubire ca un părinte blând
Yehh
Fbrrrrrr
Stai un pic că m a luat cu friguri să moară nimeni
Yeh
Nu prea dau semne
Fiindcă le pun în piese ai mei știu
Că scriu sute de piese da salut nu scriu
Cu un tovarăș mă întâlnesc mereu fără să vorbim
Iarăși dau de tine mă stai puțin
Pân la urmă nu e chiar un chin
Închin un pahar de vin
Stilu nonchalant de școală veche deșuchiat puțin
Vine amețit nițel
Zâmbăreț încărunțit
Bea tutun își salută băieții de cum a venit
Doi trei săgeți către băieți în stil umoristic
La gâtu lui Cristi p un lemn pe care l roade dinții
Când se discută cu sfinții
Sau se gândește la viitor
Îndrăgostit de tot ceea ce i face rău
Da pân la urmă cine nu ah
Întreb și io acum
Să reziști ispitelor nu i chiar ușor nu
Te joci cu viața și moartea da repejor cu picioru unei ocazii de care nici n o să știi oricum
Ironic cum nu mă gândesc că gândesc mult
Universu mi pune n drum doar diversiuni
Și băiat nu le ocolesc mă opresc nu
Mai o bere o bârfă poate un preț bun
Oldschool aha
Vorbesc mult
Despre ce iubesc dacă mă machesc mă activez pun muzică și cânt
De parcă s la concert în primu rând
De parcă ar fi ultima mea zi pe pământ aha
Nu dau semne adică uit să sun
Și când îmi amintesc nu mă cablez nicicum
Știu că n o să mă găsesc io printre oglinzi și fum
Însă nu mă mai caut doar sunt pe drum
Oriunde oricând
Mă uit peste umăr cu privirea în față
Mă omor un pic așa mă mai bucur de viață
Escalades nemulțumiri până ajung la ceață
De acolo începe să plouă cu distanță
Iartă mă că n am mai sunat ieeri
M am luat cu altele am uitat știi tu
Vina mea că am ruta prin cartier
Ai văzut câți mă opresc din drum
Și nu și nu mă învăț minte
Treizeci cu o minte de prunc
Altminteri
Nu cântam acum
Oricum
Cine mă simte
Nu se minte nu vorbește în plus
Am în cuvinte iubirea unui părinte dârz